SuperBlog

Nelu și Măndița la Hotel Arc de Triomphe

Nelu și Măndița la Hotel Arc de Triomphe

Dragii mei părinți,

Știu că sunt departe de voi fizic, dar sufletul mi-e plin de acasă. Sunt foarte solicitată la noul meu job, afacerea lui Bogdi merge strună și asta mă face să uit că între noi se află mii de km. Iertați-mă că nu v-am trimis și o poză, dar de curând am fost la o ședință foto și aștept fotografiile. Vă voi atașa așadar în viitoarea scrisoare. Ce mai face Mândruța? Tare mi-e dor de un alivenci făcut cu lapte proaspăt și parcă deja îi simt gustul.  Sper că voi sunteți bine și sănătoși pentru că am o mega surpriză.

V-am aranjat o frumoasă vacanță în București pentru că știu că nu ați fost niciodată și vă doreați mult. Nu vă faceți griji – am aranjat și cu 1397149_745212722172402_1636319689_ocazarea la București, veți sta  într-un hotel de 4 stele, unde atmosfera e  intimă şi relaxantă și serviciile sunt de lux. Hotelul e situat lângă adevărate oaze verzi, adică veți fi aproape de  Parcul Kiseleff sau Parcul Herăstrău și de puncte turistice importante, Arcul de Triumf, (ăla mămucă de credeai tu că dacă te săruți sub el ai noroc în dragoste) Muzeul Satului (acolo o să vedeți locul de unde ați plecat), Muzeul Țăranului sau Muzeul Național de Istorie Naturală Grigore Antipa.

Voi nu trebuie decât să vă duceți la nea Stelică, i-am trimis băiatului niște bani să vă înțoliți și voi cum se cuvinte, că doar nu veți sta la hotel în nădragi și papuci. Să nu cumva să vă luați brânzică și praz în geamantanul ăla mare și vechi pe care îl țineți de 50 de ani în pod, de fapt să nu cumva să luați nici geamantanul. O să mâncați mâncare regală, dragii mei.

Înainte să vă sărut mâinile de încheiere, vă mai spun să mergeți pe uliță și să strigați în gura mare să audă tăt satul că familia Bondicescu merge la Hotel Arc de Triomphe, la capitală!!

                                                                                                                                                          A voastră fiică devotată,

                                                            Natașa.

 

– Auzi Nelule, auzi? Mergem la capitală!!! Ce mai fată mândră avem, o comoară în viața noastră.

– Așa-i, Măndițo, nu ne lasă pe noi copila la greu. Pesemne o vrea să nu ne mai știe la lucru la păpușoi, amu` la bătrânețe.

București, recepția hotelului.

– Văleeeeu, Măndițo, în ce împărăție ne-a cazat Natașa. Ce canapele au ăștia aici și ia uite ce tablouri frumoase pă păreți!arc-2

– Taci, Nelule și nu te mai minuna așa. Uite, se uită flăcăul ista la noi. Ne și zâmbește, uite ce dinți albi are. Hai să vorbim cu el că tre` să ne deslușească cineva, că zău nu vreau să dorm acilea-n hol la noapti.

– Bună ziua flăcăiaș. Da ce frumos ești Doamni, parcă fusăi lăsat la dospit. Ne-o făcutără copila noastră un cadou de toate zilele și ne cază aci la voi. Acu mămică, noi unde dormim? Bondicescu ne zice pă nume.

– Buna ziua, doamnă, domnule. Mulțumesc pentru compliment. Bondicescu … da, am găsit. Aveți camera 15.

– La revedere domnilor, ne bucurăm că v-a plăcut la noi!

– Văleu, dar nu știi cât ne-am dori să trăim așa regește. Mai că-mi vine să nu mai plec, măi Nelule, că tare frumos o fost. La revedere, puișor, la revedere!

 

Draga noastră fetiță,

Îți scriem cu lăcrămi în ochi de atâta bucurie câtă ne-ai făcut cu surpriza. Mumă-ta zice să ne cumpărăm și noi niște prosoape d-r1alea albe de care am avut la hotel și poate ne trimiți tu o minune d-aia de usucă părul după baie. Restaurantul în care am luat masa se numește Oliviers (am scris pă un bilet, ca să nu uităm să-ți spunem) și arată de parcă nu eeste în țara noastră. Numai pă la televizor am mai văzut așa ceva. Ziceai c-a început să ningă așa albe erau fețele de masă. Ohooo, fată dragă și acum ne dor burțile de cât am mai mâncat. Nentu Vasile are și el carne de berbec, dar berbec mai bun că ăla de l-am mâncat la Oliviers nu am pomenit în viața noastră. Mumă-ta în a treia zi a început să plângă de dorul mâncării de aicea de la noi, dar când i-au adus sărmăluțe cu mămăliguță o zis că nu mai plecăm de acolo. Am mâncat și lup – ce s-o mai amuza fata mea, i-am zis mumă-tii când o auzi, dar era lup de mare fata tatii și tare cred că ne-am învățat cu așa mâncare că amu zace pita cu unsoare pă plită și nu ne mai vine să o mâncăm.

Am mâncat fata noastră și am băut de zici c-o intrat zilele în sac și să avem pentru toate. Dar să spa_1-1lăsăm mâncarea că deja mumă-ta parcă e iar gravidă. Ea zice să-ți scriu despre baie. Ne-a bucurat că  am fost la saună și jacuzzi. La jacuzzi mumă-ta s-o speriet c-o crezut că e cutremur și că o aruncă din apă dar tare plăcut o fost. Nu credeam că mai ajung la 60 de ani să mă duc nici la masaj. O domnișoară simpatică ne-a pus să ne întindem și ne-a pus niște pietre pe noi. I-am zâs că dacă mai ajungem pe acolo o să le ducem și noi o găleată de pietre, d-ale din bătătură, dar zice că pietrele alea nu sunt d-astea dă la noi.

Ne-am și plimbat, nu crede că am stat numai în cameră, deși la cât de frumoasă era, ne venea greu să-i trecem pragul. Am vizitat muzee, parcuri, tot ce ne-ai spus tu să vizităm așa am făcut.  Bietul băiat de la recepție tare s-a mai amărât când ne-a văzut plecând, așa mult ne-a îndrăgit. Toată lumea ne-a zâmbit de când ne-am dus și pă toți i-am lăsat triști când am plecat. Ne-au zis că suntem oameni voioși și că ne mai așteaptă. Cam atâta draga noastră despre bucuria bătrânilor tăi.

Sperăm că ești bine și că ne scrii curând.

Te îmbrățișează,

părinții tăi

Residence-hotels-mic

3 Comentarii

Lasă un răspuns