D`ale sufletului

Nu știu …

Singur îmi port păcatele pe drumuri
printre străini uitați de suflete –
căci ele au uitat să mai fie oameni.
îmi duc dorurile si visele spre nicăieri –
la ghena de vise
unde oamenii se leapadă de ele –
ca de Satana
Am uitat sa îmi mai vorbesc
să mă mai alint
să mă mai ascult,
mi-am uitat gândurile și sufletul
pe banca de pe bulevardul
întâlnirilor noastre

Nu, nu le-am uitat!
le-am lăsat acolo
să te aștepte …

Lasă un răspuns