Prin ochii mei

O clipă de neatenție

O clipă de neatenție

Zilele trecute am fost împreună cu tăt familionul` la cumpărături, la un supermarket din oraș. Am împânzit imediat raionul cu fructe și legume, mama alegea niște nectarine, tata era cărăușul pungilor cu diverse la cântar și soră-mea căsca ochii după nu știu ce pasăre cântătoare care  avusese ghinionul să intre și zbura pe niște bare prinse de tavan. Eu îmi aruncam ochii și mă minunam de cât poate să coste kilu de banane roșii, când la câțiva metri de mine o tanti angajată a magazinului făcea aprovizionarea cu chestii vărsate în cutiile acelea de îți iei singur cât vrei.

A umplut o cutie din aia cu niște semințe de nu știu ce, apoi a mai luat din cărucior o pungă mare cu boabe de porumb pentru floricele. Însă cum gravitația își face treaba de minune, până a urcat tanti pe a treia treaptă a scării de care avea nevoie ca să  ajungă, probabil i-a alunecat punga cumva pentru că jumătate din boabe erau împrăștiate peste tot.  

Și cum tot românul e săritor de fel la necaz și mai ales bucurii, s-a și găsit o colegă s-o ajute cu o mătură împuțită și un făraș. Acum, eu rămăsesem oarecum atentă să văd ce se întâmplă mai departe. În mai puțin de 2 minute a apărut (de unde nu-mi dau seama) un nene cu un aer oarecum superior și s-a apropiat de femeie. I-a zis ceva, nu știu ce, că n-am talent în a citi pe buze mai mult decât câteva cuvinte și alea spuse mai răspicat.

După ce-a plecat nenea, angajata nr 2. (cea care oferea ajutor) s-a dus și-a luat o pungă din alea de la fructe și-au început să măture. Acum, urmează partea care pe mine m-a pus pe gânduri. După ce au măturat, au luat totul în făraș iar tanti care a scăpat punga de boabe a adunat orice altă chestie din făraș care nu era porumb. Și-a adunat vreo 2 minute. Și da, nu m-am mișcat din loc nici eu, că eram tare curioasă 😀

Au mai șușotit ele ceva, din care nu am înțeles decât că nu se mai vede că au fost pe jos , (boabele?!), au pus punga în cărucior și au plecat. Oare de ce nu au aruncat porumbul ăla cu fărașul la coșul de gunoi care era la fix 20 de cm de ele?

Dacă cineva are vreo explicație la ce am văzut, vă rog să mă lămuriți, ca să nu trag concluzii eu 🙂

12 Comentarii

  1. După ce a rostit „formula magică de purificare”, sunt convins că boabele au ajuns cu succes la vânzare, că doar ce mare lucru s-a întâmplat? Și câte alte asemenea situații nu întâlnim zi de zi… Din păcate…
    Numai bine și zile frumoase! 🙂

    Răspunde
  2. Cred că toți ne gândim la asta acum, nu ? 😀 O să le pună altădată când nu vor fi atâția oameni acolo. Ce să facem ? Asta este doar un lucru observat, ce se întâmplă cu restul pe care nu le observăm și de care nici nu avem habar.
    O zi faină!

    Răspunde

Lasă un răspuns