SuperBlog

– Maraaa, haide mami la somn, că mâine mergem la bunici și ne trezim devreme, să prindem trenul. O să fie cea mai frumoasă vară, îți promitem. 3 luni la bunici înseamnă 3 luni de relax pentru noi, iar pentru tine 3 luni de zbenguit prin curtea cu iarbă verde. Ți-ai făcut băgăjelul?
– Mamiii, ai uitat că m-ai ajutat tu? Dar să nu uiți să iei blânzica Delaco. Trebuie să o guste și mamaia..
– Luăm, acum hai, stinge lumina și închide ochișorii.

Mara este o fată foarte inteligentă. A învățat să scrie de la vârsta de 4 ani jumătate, dar are o mică problemă: scrie exact cum pronunță. Când s-a văzut singură în cameră, a coborât imediat din pat și-a luat o foaie și stiloul primit de ziua ei și-a început să scrie. Citește mai mult…

D`ale sufletului

Nu știu când s-au dus atâția ani, dar parcă totuși s-au dus puțini în comparație cu cât simt. Parcă te-aș cunoaște de-o viață. Probabil ne-am mai cunoscut cândva. Sau poate erai deja în sufletul meu. Poate atunci când ne-am întâlnit ai răsărit de prin pământul în care mi-era îngropată inima… Te-ai gândit vreodată să se întâmple așa? Să simți atracție față de un necunoscut întâlnit online?
Nu știu ce să îți spun. Știi că te iubesc, că ești o minune pentru mine? Că atunci când nu ești cu mine limbile ceasului ticăie mai obosite? Le aud cum gâfâie, probabil sunt triste, uneori le aud plângând noaptea, târziu, când încep dorurile să danseze. Citește mai mult…

SuperBlog

De când mă știu mi-au plăcut parfumurile bărbătești. Am eu așa o slăbiciune pentru ele, pentru că mi se par mult mai provocatoare, mai elegante, mai romantice, și ca să n-o mai lungesc atât, cred că viața fară un parfum bărbătesc este ca o cafea fără aromă.
Îmi aduc aminte când l-am văzut prima oară pe al meu (boyfriend, nu parfum), purta un tricou cu o tipă și-un tip care se îmbrățișau. Atât am putut să remarc, căci imediat m-a izbit un val. Nu un val d-ăla de se-nalță pe mare, ci un parfum puternic care a trezit ceva în interiorul meu. Mi-a luat de ceafă fiecare celulă adormită, i-a dat un șut și-a făcut-o să-și deschidă nările și să inhaleze. Apoi a suflat praful de prin vene și-atunci a început sângele să gonească. Citește mai mult…

Întâmplări

Eram cu mama când mi s-a părut că văd ceva. Atunci mi-am adus aminte că de câteva zile într-un anume loc, mai precis o crăpătură între un perete și ciment locuiește un șoricel. Și cum erau niște firimituri de pâine pe jos, mititelul voia să ia prânzul.

  • Mă duc să iau repede camera! Trebuie să îl trag în poze!
  • Nu ești sănătoasă…tu crezi că ăla stă să te joci tu. Mai bine pune mâna și toacă morcovu ăla.
  • E nu sta, chit că mă fac eu statuie și tot îl fac vedetă!

Citește mai mult…

SuperBlog

Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la anii mei din copilărie mă apucă plânsul. De prin clasa a 6-a, parcă toate necazurile coșuroase s-au abătut pe fața mea, până atunci curată ca lacrima. Îmi era rușine să mai ies pe stradă, aveam impresia că tot Universul se holbează la vulcanii care tot erupeau și se înmulțeau și mă făceau să arăt ca Muma Pădurii. Cred că și ea era mai frumoasă.  Când era vorba de făcut poze, mă apucau toate …ba că nu am chef, ba că mă simt rău, doar doar să nu care cumva să mă vadă aparatul foto.

La școală era altă poveste. Mă uitam cu invidie la toate colegele cu tenul frumos și îmi venea să intru în pământ de ciudă. Profa de biologie, pe atunci diriginta, mi-a recomandat să mă duc la un dermatolog. Adică să mă mai vadă încă cineva în halul ăsta? Nu îmi e de ajuns că trebuie să port fața asta zilnic pe stradă, la școală? – cam așa gândea mintea mea îmbâcsită de coșuri (cu siguranță că și pe acolo îmi apăruseră). Eram ca rățușca cea urâtă, numai că spre deosebire de ea nu m-am transformat niciodată într-o lebădă. Am încercat toate leacurile băbești, creme și alte prostii care s-au dovedit nefolositoare. Citește mai mult…

D`ale sufletului

Autumnal

Un arămiu ce se îmbiba pe retină,
o adiere blândă ce răsfaţă câteva şuviţe
dintr-un păr răvăşit, al unui trecător
Două –trei frunze îmbătrânite de vreme
se pierd printre alte sute ce zac.
Siluete fantomatice se odihnesc la umbra orelor ce alergă Citește mai mult…

Întâmplări

Am obsesia rearanjării cărților în bibliotecă, obsesie care se aplică si la hainele din șifonier. Pur si simplu ador să le fac grămadă pe masă sau pe jos și să le găsesc o altă aranjare :)) Sună nebunesc, nu?

Tocmai mă uitam prin bibliotecă și făceam inventarul cărților și căutam, căutam..ceva..Culmea e că nu știu ce, dar ochii mei căutau disperați. Ba chiar deveniseră nervoși. De regulă mă pot duce cu ochii închiși să-ți dau ce carte vrei, cu toate că le schimb des locul. Dar de data asta s-a îngroșat gluma rău! Începusem să cred că m-am tâmpit, că poate am visat că am avut-o, dar nu..încă îi simt coperțile în mâinile mele! Am mai trecut cu privirea de vreo trei ori, am căutat în documentul în care mi-am trecut toate cărțile, că na, leptopu e dăștept și poate găsește mai repede ca mine. Dar nu..nu era nici acolo!  Citește mai mult…

D`ale sufletului

Nimicuri…

Aș trăi doar într-un pumn de dragoste, cuibărită la pieptul tău. Cu ce greșesc dacă te vreau? În inimă, în gând, în fiecare particică din mine. Poate dacă ai fi un fulg mi-ar fi teamă să mai respir, să nu te duc departe. Aș sta în frig, în ger, să nu te evapori dacă ai fi un strop de rouă. Până și inima îmi bate silabisând numele tău. Cu ce greșesc dacă simt nevoia de tine? Greșesc că vreau să mă sufoci cu dragote, să mă îngropi în iubire?  Că vreau să-mi gâdili inima, să-mi îmbraci sufletul?