Întâmplări

Povestea noastră – 5

~pentru partea anterioară – click aici~

Ce i-am răspuns ? NU, normal….Glumesc :)) Am schițat un zâmbet pentru că într-o oarecare măsură mi s-a părut amuzantă întrebarea. De ce ? Educația pe care am primit-o în familie nu se bazează pe aspectul fizic. Mama mereu îmi spunea că frumusețea e trecătoare, azi o ai, mâine se poate să nu. Și atunci dacă stai cu un om doar pentru că arată de milioane oare o să îl lași când n-o mai fi așa frumos?

Din ziua în care ne-am văzut au mai urmat câteva întâlniri pe ascuns (nu v-am spus oare că părinții mei nu știau de toată treaba asta? :D) Căutam să vină la mine când ai mei nu erau acasă („la mine”=la poartă, niciodată în curte, casă). Asta până când DOAMNE AJUTĂ mi-a sugerat mama (care îmi găsise flori, bomboane de la el și bănuia ceva) să îl aduc să se cunoască pentru că venea iarna și…o să lași băiatul să înghețe afară? nu mai bine veniți și stați în casă? 

Și uite așa ușor ușor mi s-a dezghețat și mie limba și am început să îi vorbesc câte „cinșpe mii de cuvinte pe minut”, cum zice tata mereu când se uită cu ochii holbați la mine și mama și încearcă să înțeleagă ce povestim. :)) Și încă fac asta și în prezent 😀 pentru că se pare că norocul nu m-a făcut să dau peste vreun psihopat sau mai știu eu ce (există multe riscuri când e vorba de online), ci peste un om cu un suflet mare.

Zilele astea mă uitam prin însemnările mele de atunci și pentru că am de curând am citit Dragoste Virtuală parcă m-am regăsit și mai tare în sentimentele descrise acolo.

Însemnări personale:

    Aseară m-a întrebat unde îmi e mintea.  Visez.”  „La ce?” Oare ce era să îi spun? Că îl visez stând cu mine? Că visez momentul când îl voi strânge în brațe?  (17 iulie 2011)

    Mi-am construit o lume în care vreau să stau mereu, E acolo un fel de căldură ce îmi încălzește sentimentele, îmi dă o stare de bine, mă face să mă simt în siguranță. (10 mai 2011)

  Poate că nu e decât virtual, dar îmi spune ce face, mă ascultă, mă calmează….orice îl întreb, îmi răspunde; aș vrea să îi spun ce simt, dar mă tem(20 mai, 2011)

Lasă un răspuns