Prin ochii mei

Dacă aș fi fost … leapșă

Am citit la domnul Petru o leapșă așa faină și interesantă încât am zis să o preiau și eu. Dacă mai dorește cineva, o poate prelua, sau poate răspunde aici, căci eu nu o voi da mai departe 🙂

Dacă aș fi fost:

  • o lună: aș fi fost decembrie
  • o zi a săptămânii: aș fi fost vineri
  • o parte a zilei: aș fi fost apus
  • o direcție: aș fi fost vest
  • o planetă: aș fi fost Terra
  • un film: aș fi fost Lanțul amintirilor
  • un lichid: aș fi fost cafea
  • o piatră: aș fi fost safir
  • un tip de vreme: aș fi fost furtună
  • un instrument muzical: aș fi fost pian
  • o emoție: aș fi fost dor
  • un sunet: aș fi fost ropot de ploaie
  •  un element: aș fi fost apă
  • un cântec: aș fi fost „Aleluia”
  • o carte: aș fi fost Amintiri din copilărie
  • un scriitor: aș fi fost Ion Creangă
  • un personaj de ficțiune: aș fi fost mai multe
  • un oraș: aș fi fost New Delhi
  • o aromă: aș fi fost ciocolată
  • o culoare: aș fi fost albastru
  • un material: aș fi fost mătase
  • un cuvânt: aș fi fost călător
  • o parte a corpului: aș fi fost ochi
  • un număr: aș fi fost 7
  • un mijloc de transport: aș fi fost bicicletă
  • o haină: aș fi fost pijama

 

Prin ochii mei

O clipă de neatenție

Zilele trecute am fost împreună cu tăt familionul` la cumpărături, la un supermarket din oraș. Am împânzit imediat raionul cu fructe și legume, mama alegea niște nectarine, tata era cărăușul pungilor cu diverse la cântar și soră-mea căsca ochii după nu știu ce pasăre cântătoare care  avusese ghinionul să intre și zbura pe niște bare prinse de tavan. Eu îmi aruncam ochii și mă minunam de cât poate să coste kilu de banane roșii, când la câțiva metri de mine o tanti angajată a magazinului făcea aprovizionarea cu chestii vărsate în cutiile acelea de îți iei singur cât vrei.

A umplut o cutie din aia cu niște semințe de nu știu ce, apoi a mai luat din cărucior o pungă mare cu boabe de porumb pentru floricele. Însă cum gravitația își face treaba de minune, până a urcat tanti pe a treia treaptă a scării de care avea nevoie ca să  ajungă, probabil i-a alunecat punga cumva pentru că jumătate din boabe erau împrăștiate peste tot.   Citește mai mult…

Prin ochii mei

10 ore în sala de așteptare

Aud colo că avem o țară frumoasă, dincolo că vai ce faină-i România. Unde e fraților faină? În peisaje? E faină că avem munți și văi și ape și toate culorile pe hartă? La ce bun când mor oamenii cu zile în spitale, că doctorii nu se uită nici cu deștu` mic de la piciorul stâng la ei? Copiii ies tot mai neșcoliți din școli, tot mai mulți nu-s în stare să ia bacul. Da` la ce dracu îți mai trebuie bac când și cu facultate ești bătăia de joc a altora?

În momentul de față sunt obosită, nervoasă și scârbită. Situația în urma căreia am dobândit cele anterior enumerate este următoarea: astăzi la nouă (!!!!) fără un sfert dimineața urcam împreună cu mama treptele spitalului municipal (da, știu, se scrie cu majuscule, dar nu am chef de ele azi). Avea trimitere de la medicul de familie la neurologie, așa că ne-am așezat frumușel la rând. Ș-am stat, ș-am citit o revistă, ș-am mai citit alta, ș-am stat, ș-am ascultat la povești de la pacienți de mi s-au atrofiat urechile. Îmi venea să mă arunc de la etaj. Să vă spun că era ceasul trei (!!!)?  În sfârșit prinde și mama un moment în care lumea nu mai bufnea năucă pe asistenta  cotoroanța care ieșea să strige din pacienții care erau deja programați. Citește mai mult…

Prin ochii mei

Câteodată chiar e prea mult

Mi-am făcut contul de feisbuc prin clasa a 11-a cred. Mda, eu și încă o colega din liceu eram cam singurele care „nu trăiam” pentru că nu intrasem încă în lumea asta cool a oamenilor șmecheri. Se adoptase o modă atunci de începuseră toți să discute pe minunăția asta a lui Zuckerberg. Se crease grupul clasei, grupul liceului, grupul grupurilor din clasă și nimeni nu mai anunța nimic la oră. Totul se anunța online și nu de multe ori nu eram puse în temă, pentru că bineînțeles că nu ne spunea și nouă nimeni că la ora x trebuie să fim în locul y. A trebuit deci să fim și noi în pas cu moda și să ne lăsăm purtate pe cărările necunoscute ale feisbucului.  Citește mai mult…

Prin ochii mei

Punctualitate. Arta de a ajunge la timp.

Astăzi vreau să vorbim despre punctualitate. În familia mea este cunoscută o regulă generală: decât să alergi în stație după mașină, mai bine pleci cu 5 minute mai devreme și o aștepți tu pe ea. Ea pe tine nu te va aștepta niciodată. Tata de exemplu, are o roțiță pe la mansardă care o ia înainte de fiecare dată când mergem la cumpărături sau pe undeva. De cu seara stabilim că la ora 9 dimineața e îmbarcarea. În schimb, noi la ora 9 deja suntem plecați de cel puțin 15 minute. Dacă îți spune că la ora x e la tine la poartă, la ora x fără un sfert să știi că deja a ajuns.  Citește mai mult…

Prin ochii mei

Nu mă ajută niminea, lumea de aicea e rea, maică, sunt zgârciți!

În ultimul timp văd la tv numa` emisiuni de tot căcatul. Sunt pline de tendința de a face gesturi mărețe pentru oameni mici. Emisiuni de genul Măruță, sau Star Salvator sau aia prezentată de tipa blondă cu ochelari cu rame negre, pe Antena. Dacă Măruță mai aduce și câte un om de bun simț celelalte strâng toate lepădăturile neamului românesc. Nu pricep de unde îi scot, parcă țara asta ar fi plină chiar numai cu proști.

Iar unii dintre noi privim la ei și încercăm să fim emptici, fără a pune la îndoială vreo poveste din cele expuse. Dar așa să fie oare? Chiar merită oamenii ăștia prosti tot ce li se oferă? Uite unde vreau să ajung: Citește mai mult…

Prin ochii mei

Nesimțire. Dreptul de a avea drepturi.

Acum vreo oră am avut parte de un șoc. Și eu și mama, care a dat nas în nas cu popa. La propriu. Mai pe înțelesul vostru acțiunea se petrecu ca în cele ce urmează: ședeam eu la laptop în pat și citeam bloguri, soră-mea ședea și ea la calculator și-și urmărea serialul. Mama venise și ea și butona telecomanda. Cum avem 3 căței prin curte e cam foarte probabil să fim obișnuiți să latre cam mereu, la orice trece pe drum sau orice li se pare lor suspect. Așa că nu prea mai reacționează nimeni la lătratul câinilor. Citește mai mult…