Diverse

Printre gunoaie, imnul țării

Azi Brașovul s-a îmbrăcat în drapelul României. Și ca toți românii am ieșit și noi afară azi, dar nu pentru a vedea parada militară, ci pentru a vedea luminițele din Piața Sfatului. Mda, nu sunt așa patriotă, nici nu iubesc țara, nici nu o urăsc, nici nu o blamez, nici nimic. E o țară ca oricare alta și cam atât pentru mine. Eu cu țara nu am nimic, am ceva cu oamenii în general.

Așadar, am avut minunata inspirație de a mă îmbrăca destul de gros, cu multe straturi așa că în afară de extremități nu am avut probleme cu gerul, care-i cumplit, apropo. Parcă suntem într-un iglu. Și-apoi am ales mijlocul de transport în comun, ceea ce slavă domnului că am făcut, căci altfel mi-aș fi blestemat zilele în trafic. Și nu numai în trafic, ci și la găsirea unui loc de parcare – treabă la fel de cumplită- ca și gerul.

Nu știu de ce ne-am dus fix azi când e prima zi de iarnă oficial, căci era logic că va fi puhoi de lume. Și așa a și fost. Și unde-i lume multă știți ce mai este? Gunoi! Exact. Acu` eu sunt convinsă că gunoaiele ce au rămas după ce-au terminat artificiile și lumea a început care-n stânga, care-n dreapta să se mai ducă pe la casele lor nu sunt doar de la români. Asta mai mult ca sigur. De când mă tot plimb prin Piața Sfatului am tot văzut diferite naționalități, diferiți indivizi unii mai dubioși, alții mai puțini care scuipau, mâncau semințe sau mai scăpau din greșeală câte o hârtiuță pe jos. 

Deci nu zic că românii sunt niște needucați, zic că oamenii sunt niște needucați. Fie ei spanioli, franțuzi ori afro. De ce? Cred că în fiecare dintre noi zace sămânța needucării, depinde dacă o udăm ori ba. Cred că într-un moment sau în mai multe momente din viața noastră fiecare dintre noi am fost și suntem needucați. Poate chiar atunci când credem că suntem singuri, că nu ne vede nimeni.

Dar tot îmi rămâne întrebarea … de ce e așa greu să păstrezi paharul din care ai băut vin fiert ori ce ai băut acolo până la un coș de gunoi? De ce unde-s mulți oameni, gunoaiele-s și ele multe? Străzile arătau deplorabil. Oamenii de la salubritate și-au făcut imediat apariția după plecarea puhoiului, dar nu asta are importanță.

Important e că astăzi au fluturat zeci de steaguri pe la geamurile caselor, prinse de geamurile mașinilor și că suntem cu toții mândri că suntem români. Important e că la finalul programului de 1 decembrie oamenii ăia au cântat cu toții imnul țării, pe care din prea multă dragoste și mândrie au umplut-o de gunoaie. În special azi. Dar nu numai azi. Biată țară-ngropată-n gunoaie.

23 Comentarii

  1. Aripi de albatros

    Dragii mei, nepăsarea noastră, după cum vedeți, creează monștri…
    A fi român în România presupune implicare, responsabilitate.

    Sigur, a nu face nimic, nu greșim, în conștiința noastră, dar nimicul și nepăsarea ne va crea mereu acea nemulțumire pe care o simțim frecvent.

    Nici eu nu sunt diferită de voi, dar vârsta la care am ajuns îmi creează neputință să mai pot schimba ceva. Dar, voi tinerii ar trebui să reușiți, în unire, să schimbați România!

    La mulți ani, româncuță dragă! Să ai veselie în suflet, să iubești tot ce te înconjoară iar călătoria ta prin viață să-ți dăruiască frumusețea necesară să ajungi un om împlinit din toate punctele de vedere.

    https://i.pinimg.com/originals/e5/2c/3d/e52c3de4f06cefbc10466ba9677aab8f.jpg

    Răspunde
  2. Articolul asta seamana foarte mult cu finalul unui reportaj al celor de la Recorder, reportaj facut la celebrul miting al domnului psd. Spre finalul mitingului Dragnea vorbea despre curatenia de-o vor face ei printre corupti, in toata tara. In antiteza, jurnalistii de la Recorder au filmat muntii de gunoaie ramase in urma mitingistilor 😀

    Răspunde
      1. Pentru ca la gradinita si la scoala in loc de educatie civica facuta cu simt de responsabilitate avem in programa orice materie idioata – tehnologie, lucru manual etc. Daca i-am invata pe copii inca de la 3-4 ani – varsta gradinitei – si-am repeta aceleasi lucruri ( cum sa pastrezi curatenia, cum sa te porti pe strada, sa nu scuipi, sa nu injuri ca la usa cortului, sa te duci la vot, sa nu dai spaga, sa respecti, sa saluti, sa spui multumesc ) pana la terminarea scolii generale, atunci altfel ar arata Romania de azi. Si oamenii ei.

        Răspunde
        1. Aici nu cred că mai e vorba de educația din grădinițe sau din școli. Ci de aia de acasă, de mult mai devreme să intri în grădiniță. Mă rog, acum copiii se dau la creșe sau cum se numesc de la 2-3 ani, dar înainte nu era așa. Și când părinții aruncă gunoaiele pe unde le vine, iar de mână țin copilul, degeaba îl învață educatoarea să fie cetățean responsabil dacă el vede la mami sau la tati că așa se face.

          Răspunde
          1. Sunt copii care nu au de la cine primi educatia despre care spui tu. Din varii motive pe care nu are rost sa le insir aici. Decat sa blamam niste parinti care-au crescut in jungla si pe care e greu sa-i mai schimbi – stii pricipiul cu calul batran pe care nu-l mai inveti la ham – sau care nu-s prezenti, in loc de asta, zic, nu mai bine ii educam noi in scoala pe copiii aia ?

          2. Nu te contrazic la asta. Dar a repeta un lucru timp de 10 ani de zile – 8 de scoala si macar 2 de gradinita – inseamna a-i spune obsesiv ca trebuie sa nu arunce. Pana la urma tot isi va aminti asta candva. Macar o data. Daca facem asta de-a lungul a 3-4 generatii… oricum e mai mult decat nimic.

  3. Foarte trist! Aş fi vrut să te contrazic, să aduc argumente în favoarea mea. Dar nu am. Am scris şi eu în urmă cu ceva timp despre vecinii mei care-şi pun drapelul la geam de 1 Decembrie. Şi de la acelaşi geam zboară gunoiul direct în faţa blocului…

    Răspunde
  4. Mda, ce sa zic, draga bloggerita, cam asa este.
    Nu stim sa pastram bunurile nationale, daramite sa mai pastram si curatenia.
    Bine macar ca pe undeva in lumea asta, mai sunt si oameni ca noi care gandesc diferit si pot realiza o schimbare in bine.
    O seara minunata!

    Răspunde
    1. Nu știu ce căutai prin spam, bine că te-am găsit 😀 Îmi cam bagă în spam comentariile WP și nu știu de ce. Eu mă bucur de fiecare dată când văd că oamenii iau inițiative care prind bine naturii 🙂 Noapte liniștită să ai! 🙂

      Răspunde
  5. Avem un proverb care pretinde că nu se face primăvară cu o floare. El îndeamnă la cumpătare și la perseverență. Dar prost înțeles, pe alții îi trimite către pesimism, fatalitate și la aridele lamentări. Gunoaie au fost și vor mai fi încă. Să nu vă închipuiți că nu sunt și aici, într-o „țară din vest”. Cu toate că sunt tomberoane pretutindeni, colorate pe sortimente (negre pentru gunoiul menajer, verzi pentru mase plastice și cartoane, lăzi pentru sticle și borcane). Iar amenzile sunt mari și se aplică… Încă și aici trebuie să fii atent unde îți pui piciorul, pentru că deși nu sunt câini maidanezi, sunt din ceilalți destul de mulți … Iar stăpânii lor iubitori nu le adună „cadourile” în punguțe. Pe riscul lor, bineînțeles.
    Să tragem nădejde că puțin câte puțin lucrurile se vor schimba înspre bine. Pe vremea tinereții mele se scuipau coji de semințe…Nu cred că nu se mai comercializează și astăzi aceste produse, dar eu nu am mai văzut cojile pretutindeni, ca odinioară. Priveam și sufeream ca și dvs. acum. Apoi am zis să încep schimbarea. Pornind de la mine și metrul meu pătrat. Am cules din urma unora ambalajele și le-am pus la coșul care nu era așa departe…„V-a scăpat!” ziceam și vedeam că se rușinează. În teren, după ce se sfârșea masa câmpenească, culegeam resturile de la mâncare și mi le puneam în rucsăcel. Cred că n-a fost nevoie să fac gestul decât o dată, de două ori, pentru că apoi ceilalți săreau și le strângeau înaintea mea. N-am reușit prea mult. Un metru, e totuși un metru, dar se poate întinde. Eu cred că educația este o sămânță care trebuie udată. Omul nu se naște educat. Învață să fie. Iar învățarea e lucru cu socoteală. Nu este suficient să împuiezi capul cuiva cu lozinci. Nu obții ce îți dorești și te mai faci și nesuferit. Cele mai utile ar putea fi taberele școlare. În care să se facă acțiuni organizate de strângere a deșeurilor. Din păcate pădurile noastre frumoase sunt pline de astfel de gunoaie. Copiii să fie recompensați pentru munca lor. Dar nu asta ar fi important. Marele câștig va fi ținerea de minte a gestului… O întreagă generație se va primeni în frumos și va dori să-l păstreze.
    Știți acele diferențieri dintre optimiști și pesimiști? Mie îmi plac mult și chiar dacă natura mea poate nu este chiar așa, aleg voluntar să se transforme astfel, pentru că este mai sănătoasă o viziune încrezătoare. Un pahar cu apă la jumătate, este văzut jumătate gol de către pesimiști și jumătate plin de către optimiști. Un pesimist care cade de la etajul zece strigă „mooor!”, iar optimistul strigă „zboor!”. Vă recomand să încercați. Nu să săriți! Să priviți altfel. Să vedeți părțile bune. Din mâlul fetid răsar splendizii nuferi…Poate de aceia iubesc așa de tare oamenii frumoși pe care îi descopăr. Ei fac toată diferența.

    Răspunde
    1. Aveți dreptate. Eu sunt din tabără celor ce văd jumătatea goală a paharului mai mereu. Cu taberele școalare, da, ar fi o idee minunată, pentru că într-adevăr copilul ar ține minte o astfel de ieșire.
      Chiar am întâlnit câteva acțiuni pe munte (cu adulți) care ieșiseră la adunat de gunoaie. Erau mulți, pe diferite trasee cu saci după ei. Un gest admirabil! Chiar mi-am propus și eu ca pe viitor când mai merg pe munte să iau în rucsac un sac, 2-3 ca să îi umplu. Schimbarea e necesar să vină de la noi. Cum eu am văzut pe alții că au ieșit la adunat de gunoaie și am decis să fac și eu asta, poate așa mă vor vedea și pe mine alții și la rândul lor să facă la fel.

      Mulțumesc de vizită și o zi frumoasă 🙂

      Răspunde

Lasă un răspuns