SuperBlog

România – de ce nu?

VacanteSpeciale.ro5_

* click pe poze, vă rog 🙂

Mă gândeam cu prietenul meu să mergem câteva zile pe undeva să mai ieșim din cotidian. Ne-am tot gândit pe unde, el venise cu ideea Brașovului, idee care nu mi-a surâs având în vedere că ne-am făcut un obicei în ultimii doi ani să-l vizităm îmbrăcat în hainuțe de iarnă. După ce am dat de cei de la CND Turism – Vacanțe Speciale și am consultat ofertele turistice am decis să vizităm Sibiul, pentru că nu auzisem decât lucruri minunate și eram sigură că ne va face să ne îndrăgostim de el. Pe parcursul celor 4 zile mi-am propus să țin un jurnal, să-mi pot aminti fiecare pas făcut din această vacanță minunată.

   #jurnaldecălătorie

ziua 1 : Ora 4 dimineața. Două telefoane își pornesc alarmele setate cu vreo 3 ore în urmă, 2 trupuri ostenite se adâncesc și mai tare în așternuturile fine încercând să ignore țipetele celor două mobile. Mă trezesc până la urmă, căci dintre noi doi, eu mă despart mai ușor de pat la ore din astea și mă duc să fac cafeaua pe care o iau și la pachet, într-un termos. Mai pregătesc câte ceva să ne potolească stomacul încă somnoros și la ora 5 aprindem farurile salutând strada pustie.

Prima oprire a fost la Cetatea Poienari, unde după 1480 de trepte, defapt după prima sută voiam să mă întorc la mașină. Însă peisajul văzut de sus a fost relaxant. Mergând mai departe, prin drumurile munților am ajuns la Bâlea, la Transfăgărășan. Imagini de vis, întipărite pentru mult timp în inimă.

Vedere din Cetatea PoienariTransfăgărășan

La ora 16:30, după 300 de km, am ajuns în Sibiu, ne-am cazat și deși eram obosiți am plecat să colindăm Centrul Istoric. Am străbătut Piața Mare, Piața Mică, Piața Huet și ne-am minunat de peisajul nocturn al acestora.

ziua 2: Dimineața am pornit către Turnul Sfatului. Am urcat în el – scările au fost destul de abrupte, iar senzația destul de înspăimântătoare.

Vedere din Turnul Bisericii Evanghelice
Vedere din Turnul Bisericii Evanghelice

Următoarea urcare a fost în Turnul Bisericii Evanghelice, unde mi s-a părut și mai interesant. Dacă m-am plâns de treptele de dinainte, astea au fost și mai și. Pe parcursul urcării ne-am întâlnit cu două doamne care ne încurajau. Le-am întrebat dacă mai avem mult până sus și am primit următorul răspuns: Nu știm, că noi am ajuns până la un punct în care am spus stop urcării. Nu e pentru noi, femei bătrâne…. M-au făcut puțin curioasă, dar când am ajuns în locul respectiv le-am înțeles. Nu prea am rău de înălțime -dar acolo nu m-am simțit deloc în siguranță. M-au trecut toate cele și cu tremurat și cu călduri și cu de toate. Al meu era viteaz – mă facea să mă simt ca o găină fricoasă. Acum, fie vorba între noi nu cred că nu a avut nicio senzație când privea în jos.

SONY DSC

Când am ajuns în vârf toată lumea cobora și vorbeau despre clopote. Că se apropia ora la care erau trase clopotele. Din fericire pentru noi nu au fost trase (bănuiesc că nu era nimeni nebun să le tragă, mai ales că erau imense, știind că sunt turiști cocoțați în turn).

Ceea ce am văzut de acolo, de sus m-a făcut să uit de toate treptele pe care trebuia să le salut și la coborâre. Sibiul văzut de la înălțime e un oraș pe care vrei să-l mai vizitezi și de care te vei îndrăgosti pe loc.
Până seara am tot colindat, am făcut poze și ni l-am imaginat pe Iohannis la balconul primăriei, care este absolut fantastică, făcând cu mâna.

ziua 3 : Această a treia zi ne-a dus la zoo. O grădină zoologică atât de curată și frumos organizată cum nu am mai văzut. Animalele aveau condiții de hotel de 5 stele, se citea în ochii lor că au parte de îngrijire super.
După această vizită ne-am oprit în Parcul Sub Arini, unul dintre cele mai vechi din țara noastră, o pădure în mijlocului unui oraș aglomerat. O gură de aer, ce ne-a prins bine!

ziua 4 : Muzeul Locomotivelor cu Aburi! Pe care din păcate nu am putut să-l vizităm, fiind închis la ora la care am ajuns noi. Dar Podul Minciunilor (legătură între Piața Mică și Piața Huet) ne-a readus zâmbetul pe buze. De-o parte și de alta atârnau flori roșii și îl făceau să arate foarte primitor și vesel. Văzusem la tv că se vor scoate lacătele puse de îndrăgostiți și m-a mirat să văd că nu am mai găsit niciunul. Hoinăreală din nou pe străduțele întortocheate.
Peste tot am remarcat -defapt e primul lucru pe care l-am remarcat- ochii de pe acoperișuri. Senzația că nu ești singur apare mereu din cauza lor. Și calfele călătoare m-au bucurat pentru că am auzit de ele dar până a treia zi nu am văzut niciuna.

SONY DSCSONY DSC

SONY DSC SONY DSC

A fost o vacanță pe care nu o vom uita niciodată, iar Sibiul și-a câștigat un loc în inimile noastre. Am ajuns acasă cu o febră musculară de toată splendoarea, parcă fusesem la sapă. Am plecat însă cu o părere foarte bună despre acest oraș minunat. Extrem de curat, de primitor, oameni super, de încredere, foarte deschiși la minte și suflete mi-a arătat o Românie altfel decât ni se prezintă la televizor, o Românie care mă face să mă simt mândră că sunt o fiică de-a sa!

Acum ne gândim la următoarea vacanță, și tot cei de la CND Tursim ne vor ghida, pentru că am văzut că au niște circuite turistice foarte interesante. Pe viitor poate vom lua în calcul chiar și o vacanță cu work and travel ca să îmbinăm utilul cu plăcutul. Cine știe?

Amintiri înșirate pentru SuperBlog 🙂

Lasă un răspuns