Întâmplări

Să vă dau un autograf?

Să vă dau un autograf?

Presupun că vi s-a întâmplat de multe ori să intrați în magazinul în care mergeți mereu și să mai schimbați o vorbă- două cu vânzătoarea. Și mie și nu mă deranjează. În schimb mă deranjează când intru într-un magazin unde am mai fost o dată, demult (nici măcar recent – să fi fost 4-5 luni de atunci) și sunt interogată. E adevărat că tata și uneori mama (asta când o duc eu cu mașina, pentru că nu-i la noi în sat) apelează de 2-3 ori pe lună dar tot nu văd logică.

Așa că parchez eu frumos mașina îl las pe-al meu să mă aștepte botos și intru să iau ce-mi trebuie. Mă duc aproape de tejghea, rotesc capul de 2-3 ori că nu vedeam pe nimeni, când într-un final zăresc într-un colț 2 vânzătoare stând pe vine cu nasu-n telefoane.

-Bună ziua, rostesc tare și apăsat, că doar m-o băga cineva în seamă. Ele-și dau coate, pesemne  care să-și sacrifice pauza de telefon. Se ridică a brunetă. Se uită la mine, se mai uită o dată, holbează niște ochi de mai să-i curgă umoarea apoasă și într-un final rânjește cu niște dinți mari, care abia îi permitea gurii să stea închisă.

-Vaaaai, ce semeni cu taică-tu! Mă uit chiorâș la ea, ailaltă își scoate nasu din telefon și vine și ea la tejghea.

-Și cu mă-sa aduce un pic, uită-te mai bine la ochi.

-E tac-su toată ziua, și uite așa se iscă o mică ceartă între cele două pe seama mea.

-Mă cunoașteți cumva? Știți, am nevoie de  …. și încep să îi spun ce venisem de fapt să cumpăr. Nu voiam să pierd prea multă vreme cu niște femei nebune.

-Sigur că te cunoaștem. Nu vine taică-tu mereu aici, la noi la magazin?

-Îhî.

-El ce face, e la serviciu de ai venit tu? De ce nu a venit maica-ta? E și ea la serviciu?

-Îhî.

-Câți ani ani? Ai terminat facultatea? Lucrezi? Ești măritată sau băiatul din mașina e doar prieten?

Mă uit la ele, repet ce vreau să cumpăr și scuip printre dinți un nu, nu sunt măritată.  Restul întrebărilor le ignor. Până și-au terminat sarcina de vânzătoare nu le-a mai tăcut gura. Probabil aveau un număr de cuvinte de atins la finalul zilei. Parcă ai și o soră? Ea câți ani are? (întrebau de parcă ar fi știut câți ani am eu ). Unde învață?

Deși se baga clar de seamă că nu am chef să răspund ele tot continuau. Le-am mai aruncat câteva priviri specifice mie (și credeți-mă că sunt în stare să vă bag în pământ cu privirea :))) și am ieșit, lăsându-le să vorbească despre asemănarea mea inedită cu tata :)).

Uite așa am descoperit că sunt vedetă fără să știu. Acum realizez că am uitat să dau autografe.

10 Comentarii

Lasă un răspuns