SuperBlog

Share your box și descoperă gusturi!

Share your box și descoperă gusturi!

Scena Teatrului Panda. Sala goală. Lumini îndreptate spre scenă, unde o echipă de tineri fac repetiții. Dintr-un colț, un tip cu niște foi în mână urmărește scena.

– Gataaaa, toată lumea pauză! Flavius, comandă te rog ceva de mâncare. Mi-e o foame de lup, nu glumă.

– Luăm pizza? Mâncăm câte doi dintr-una mare, că nu cred că poate cineva acum să dea gata o ditamai roata. Gașcă, sunteți de acord cu pizza?

– Hai mai bine luăm ceva mai altfel. Pizza am mâncat acum două zile. Serios, nu v-ați săturat? întreabă Sorana în timp ce se așază pe fotoliul din decor.

– Băieți, mai repetăm mult azi? se auzi vocea plictisită a Dianei.

– Repetăm, repetăm. Până nu iese perfect scena asta nu pleacă nimeni. Trebuie să învățați replicile bine. Vă cam bâlbâiți.

– Dacă trebuie, trebuie. Hai nu te mai bosumfla și spune mai bine ce să mâncăm. Parcă șefu a share-uit foamea, că s-a luat si la mine, interveni Alex.

– Chinese food de la Wu Xing ! Maaaamăăă ce aș mânca acum! Ă? Ce ziceți? întrebă Sorana.

Mâncare chinezească? N-am încercat niciodată, nu știu cum e. Dar am încredere în voi.

– Cum șefu? N-ai mâncat mâncare chinezească până acum? Păi nici nu știi ce ai pierdut. Flavius, sună și tu și comandă.

– Sigur. Repede, spuneți fiecare ce vreți. Hai repejor, că ni se duce toată pauza numai până ne hotărâm ce și cum.

– Preferata mea e Vita cu urechi de lemn. Mmmm, deja îmi lasă gura apă, zise Sorana. Băi, nu știu voi, dar eu aș mânca asta non stop.

– Bine bine, eu iau Raţă în sos chinezesc. Are usturoi, e iute, o adevărată plăcere. Prima dragoste nu se uită niciodată. Prima oară când am încercat bucătărie chinezească asta am mâncat. De atunci are un loc special în preferințele mele, mărturisi Diana. mâncare chinezească

– Hmmm, eu nu știu ce să comand. Ia, intră repede pe site la ei să vedem ce meniuri au. A, foarte tare. Ia uite ce zice aici: că dacă facem comanda din noua aplicație Wu Xing avem 15% discount până pe 30 aprilie 2017. Și asta e valabil pentru fiecare comandă  din aplicație, nu doar la prima. Practic toată luna aprilie mănânci cu discount. Chiar interesantă treaba, bine că nu am apucat să comandăm telefonic. Mai luăm un Meniu Furnici și ne rugăm să-i placă șefului mâncarea chinezească.

– Hai până vine mâncarea mai facem o repetiție, interveni Sorana. Parcă am prins ceva chef și vlagă.

 

– Ia, gata măi, mai luați o pauză. Nu știți că pauzele lungi și dese cheia marilor succese? Hai că a venit mâncarea!, se auzi tonul glumeț al Dianei.

– Mâncare? A zis cineva mâncare? Ahh, ce foame mi-e!

– Ia de aici șefu. Poftiți la furnici! Cine vrea furnici?

– A… păi și cum? Mâncăm așa, toți din cutie? întrebă șefu uimit.

– Exact. Ca la chinezi. În cultura asiatică se respectă o tradiție veche de mii de ani: aceea a mâncatului la comun. Ei pun în mijlocul mesei, pe o tavă rotativă toate felurile de mâncare și fiecare poate lua orice. Astăzi o să fim și noi chinezi, dar niște chinezi fără masă. Hai să ne așezăm pe lăzile astea. Share your box, Sorana!

– Trebuie să încercați neapărat Vita cu urechi de lemn, e de-li-cioa-să! Pregătiți-vă bețele! Șefu, tu ia o furculiță, că sigur rămâi nemâncat cu bețele… (râde)

– Ehe, vreau întâi din Rața Dianei.

– Hmmm… de data asta sunt dispusă să-mi împart mâncarea. Astăzi vreau să fiu o chinezoaică drăguță. Poftim șefu!

– Lume, uități-vă la poză! Trebuie să facem momentul de neuitat!, zise Alex cu telefonul pregătit de pozat. 1..2..3 strâmbați-vă!

– Băi, unde e cutia cu Vită cu urechi de lemn? Vreu să încerc și eu, întrebă Flavius.

– Ia de aici!

– Supa Den Den Mian din Meniul Furnici e genială! Vă trebuie linguri, unde sunt? Asta e preferata mea din tot ce e aici, zise Alex. Vrei să o încerci, Flavius?

– Ăhă. Parcă mi-aduc aminte că avea un gust bun. E ceva timp de când n-am mai comandat ceva chinezesc. Dă-mi și mie.

– Știți cum mă simt?, interveni șefu. Ca într-o familie adevărată. Și ce ciudat e, practic împărțim mâncarea, nu facem altceva. Dar e fain și chiar mă bucur că am putut mânca din toate. Deja sunt mai bogat cu câteva gusturi. Dacă mi-aș fi comandat, aș fi luat doar o chestie. Așa am mâncat mai multe și mi-am format o părere zdravănă despre bucătăria chinezească: îmi place la nebunie. Și chestia asta cu Share your box e chiar amuzantă.

– Share your box e mai mult decât amuzant, șefu. E despre apropierea dintre oameni, despre dragoste, dărnicie, despre înțelegere. Trăim într-o lume în care share-uim aproape orice lucru. Puține dintre acestea sunt însă palpabile, pentru că știi și tu, share-uim mai mult online, ba o poză, ba un articol, ba o melodie. Dar a share-ui mâncare e un gest pe care nu toți îl pot face. Ba că ăla nu poate mânca după alții, ba că are un organism sensibil și nu-i place ideea de a mânca la comun, ba că nu știu ce. Ceea ce am făcut noi astăzi e ceva ce doar într-o familie de prieteni se face.

– Alex, nu știu dacă furnicile alea ți s-au urcat la cap și-au activat ceva p-acolo, dar să știi că mi-a plăcut cum ai vorbit. Și pentru asta hai, mai băgați voi o repetiție că am share-uit destul (râde)

Tinerii se ridică și se îndreaptă spre scenă, fiecare luându-și poziția.

– Ce faceți măi? Voi m-ați crezut? He he, hai măi flăcăi, chiar așa insensibil mă credeți? Păi zice și Alex în sfârsit o vorbă faină și să nu sărbătorim noi? Hai, îmbrăcați-vă, să mergem să share-uim o plimbare cu bicicletele!

 

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017

 

3 Comentarii

    1. Eu am fost de mică „nevoită” să împart. Când ai o soră e imposibil să nu auzi ” dă-i și ei”. Apoi la școala venea momentul pauzei și când cineva lua o pungă de ceva, eram toți cu mâinile în ea, deci aș putea spune că si noi, romanii avem chestia asta cu share-uitul
      🙂 noapte bună!

      Răspunde

Lasă un răspuns