D`ale sufletului

Suflet exilat din carapace

Suflet exilat din carapace

Ai simțit vreodată că oricât de viu te vezi în oglindă de fapt nu ești? Că în ciuda faptului că îți poți mișca mâinile, că îți poți simți inima bătând  ești atât de mort pe dinăuntru încât ți-au crescut buruienile prin artere. Bătăile alea pe care tu le auzi sunt ecouri întârziate ale unei vieți pe care ai uitat-o prin buzunarul stâng al vreunui palton ce nu te mai încape. Ești atât de mort că nicio trăire nu te mai face să tresari. Ești plin de automatisme. O mașinărie în descompunere care zâmbește fiecărui om cu care se întâlnește. Și când te gândești că ai uitat să mai trăiești zâmbetele!

Unde e viața aia plină de nebunia tinereții pe care ți-o doreai? Iubirea la care visai… care te cuprindea cu brațele-i înflăcărate și-i cădeai îmbătată de plăcere? Ai uitat să te înfrupți din dragoste și să te lași înfruptată … Unde sunt nopțile în care ar trebui să visăm la stele? Tolăniți pe asfalt să ne dezbrăcăm sufletele și să ne tatuam zâmbete pe ele.. Să ne despuiem de rușini și să alergăm … să alergăm până asfaltul devine nisip sub tălpile încinse… Ș-apoi să ne scăldăm în mare, așa goi cum suntem, dezgoliți de taine, îmbătați de doruri, fără haine, doar noi doi cu ale noastre suflete-păsări Phoenix.

Unde e iubirea aia de te face să renaști din cenușa propiilor arsuri  și să-ți întinzi aripile încă dezgolite și să zbori? Atingeri, delicii, fiori de plăcere, vibrații și desfătări…

Și-ai simțit cât de mort erai când ți-a-nviat pofta carnală de dragoste. Când a urlat în tine pofta de nisip sub tălpi. De ce nu se poate să fie simplu? Să ne luăm de mâini și să fugim spre mare? Să ne pierdem prin noi, unul într-altul…

Dar te privești în oglindă, lași hainele să cadă … un trup prin dinăuntru gol…

 

4 Comentarii

  1. iosif

    Omul este creatia enigmatica,perfecta,ce oglindeste chipul Creatorului, cel putin primul om creat,numit „Adam”.Cunoastem din relatarea Genesei,ca omul perfect includea intr-un singur corp cele doua aspecte M+F…Dupa mult timp,si anume în urma cu doua milenii,se mai naste un OM perfect,desavârsit,Isus Hristos…De atunci si pâna azi nu stiu câti s-au mai nascut,însa chiar daca noi nu-i percepem,Ei,exista,sunt printre noiîar TATAL îsi cunoaste fiii si fiicele Sale,cu certitudine,acestia traind într-o asteptare neântrerupa,în relatie cu TATAL,ascultând neconditionat îndemnurile LUI,rabdatori si încrezatori în promisiunea Tatalui,exprimata prin CUVÂNTUL ÎNTRUPAT,HRISTOS ISUS,Cel Întâi nascut dintre mai multi frati.
    „Vie Imparatia Ta,faca-se voia Ta,precum în cer asa si pe pamânt.”
    Unirea cerului cu pamântul,este simplu de realizat,prin lepadare de SINE…

    Răspunde
  2. Am simțit că oricât de vie mă văd în oglindă, nu sunt! Știi ce-am zis: Ce bine i-ar sta oglinzii să aibe telecomandă! 🙂 S-o dirijez astfel încât, să stea mai la distanță, ca să pot s-o mint…
    Pentru că nu are telecomandă și nici n-am putut să-i pun, am realizat că regretul este cel ce mă neliniștește…Apoi mi-am reconstruit gândirea și am făcut din forul meu interior o adevărată avuție.. Cu multă dragoste și dă-i pace gândului care te mistuie! 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns