D`ale sufletului

Un ochi îmi râde , altul îmi plânge

lacrimi fierbinţi curg pe obrajii pălmuiţi de soartă
şi se scurg pe pământul –mormânt.
aş scrijeli până acolo, jos – şi apoi dincolo
de mi-ar sta în putinţă.
m-aş transforma în dulce suflu divin
şi inimile voastre împietrite aş face să bată.

sufletul mi-e un bolovan
ce mă trage în adâncurile suferinţei
sugrumându-mi lent trupul
obosit de prea multă întristare . Citește mai mult…