Câteodată încă mă mai gândesc la tine. Mă gândesc că poate dacă nu ziceam …. Mă gândesc la ce ai făcut de ai primit o așa povară. Ți-a fost crucea grea și-ai împărțit greutatea ei cu noi. Încă-mi dau lacrimile și sufletul meu nu e pregătit să privească în amintiri. Nu știu ce simt, dacă te mai iubesc sau te urăsc, nu știu dacă m-a durut când ai plecat sau m-am simțit liberă. Nu credeam că poți urî un om pe care îl iubești, cu atâta ardoare cu cât am făcut-o. Nu credeam că poți să ajungi să îți dorești să nu mai fie.
Și da, recunosc, în adâncul ființei mele asta mi-am dorit. Deși te-am iubit al dracu de mult, ne-ai făcut să nu mai fim oameni. Ne-ai făcut să înnebunim, ne-ai făcut nopțile filme de groază și zilele coșmar. Nu mi-am văzut niciodată părinții atât de la pământ cum au fost în acel an. N-am văzut-o pe soră-mea niciodată atât de speriată. Citește mai mult…