Cărți

Un bărbat, o fată, o insulă pustie (volumele 2-3) – Uirebit – recenzie

un barbat o fata o insula pustieFormat: PDF, ePub (ediție digitală)
Număr de pagini: 236+280
Data publicării: august 2018+mai 2019
Autor: Uirebit

Mi-a plăcut atât de tare primul volum din „Un bărbat, o fată, o insulă pustie”, încât am citit și pe următoarele două, care cred că nu se ridică la nivelul primului volum. Nu-s rele, doar că cumva așteptarea a fost mai mare. Rămăsesem la ideea că Tiberiu ajunge să locuiasă cu Mia. Practic sunt ca și căsătoriți, doar că nu cu acte. Trec anii și Mia decide că vrea să se mărite cu Tiberiu, deși relația dintre ei nu era extraordinară, așa că se pune de-o nuntă. Întâmplare cu final tragic, cumva de așteptat, căci Tiberiu se gândește și nu numai că se gândește, dar fuge, părăsind-o pe Mia la altar.

Acțiunile cumva se repetă. O cunoaște pe Laura, cu care se va și căsători, ajunge din nou să fie internat la nebuni și bineînțeles că nu se mulțumește doar cu o femeie. Nu vă imaginați că pe Laura o iubește. Ba din contră, urăște atât de tare corpul ei, fiind o femeie rubensiană, însă este convins că Laura îl poate pune pe picioare.

Dacă nu v-ați prins până acum, Tiberiu este o genul de om care stă cu femei de la care poate câștiga câte ceva. De exemplu, Mia îi oferea liniștea unui cămin și tot ea a fost cea care i-a făcut rost de o slujbă bine plătită, în cadrul căreia nu prea făcea nimic. Trecuse așadar de la săpat de șanturi sau ce făcea el pe șantier, la un laborator în care făcea analize la apă (parcă). Laura îl înscrisese la școala de soferi și tot ea îi cumpărase telefon mobil. Mai târziu îi oferise și-o mașină și un calculator cu internet. Și de ce nu, îl trimisese să ia lecții de limbă engleză.

Ceea ce nu înțeleg este ce avea el așa de special încât toate femeile astea să îl accepte cu toate capriciile lui. Bineînțeles că și pe Laura o înșela. De când descoperise internetul își dădea întâlniri cu tot felul de femei, cunoscute pe site-urile de matrimoniale. Ba chiar se dăduse și femeie, crezând că astfel le va înțelege mai bine. E interesantă concluzia lui, că bărbații sunt penibili, având în vedere că și el avea exact același comportament când încerca să agațe o femeie.

Am intrat imediat pe un site de matrimoniale și mi-am făcut un cont cu nume de femeie. În mai puțin de două minute, bărbații săreau ca lupii pe mine. Ferestrele de chat se deschideau una după alta. Mesageria mea virtuala devenise neîncăpătoare. Toți voiau poze, de parcă la  mine acasă era studio fotografic.

După ce am citit mesajele și am purtat vreo două sute de conversații pe chat, am închis calculatorul pentru că mă apucase durerea de cap.

„Dumnezeule, mi-am zis, bărbații sunt penibili! Ți se face greață când vezi ce au în cap! Care femeie normală ar sta de vorbă cu astfel de specimene?”

Nu puține erau momentele în care pleca de acasă supărat pe Laura. De câte ori făcea asta, se retrăgea la mama lui, rămasă singură (tatăl decedase). De fapt, casa părintească era locul unde se retrăgea ori de câte ori claca.

Dacă ne raportăm la prezent, Tiberiu se află tot pe insula pustie împreună cu Eva. Trecuseră câteva luni bune de când erau captivi acolo și nu părea să existe o soluție. Nu făceau nimic altceva decât să prindă pește și să povestească. E adevărat că momentele astea cu Eva, practic prezentul romanului este un pic mai rar întâlnit. Cea mai mare parte a romanelor este reprezentată de trecutul lui Tiberiu.

Însă din puținele rânduri apărute, aflăm un lucru interesant. Și anume că Tiberiu este înspăimântat de momentul în care cineva îi va salva. Susține că o iubește pe Eva și că în momentul în care vor fi salvați, „noi doi nu vom mai fi”. Nu știu și nici nu cred că e iubire ceea ce simte Tiberiu, căci având așa o istorie în spate cine să-l mai creadă? Dar cumva mi se pare că pe acea insulă pustie, fără alte „pofte” în jurul lui, Tiberiu devine mai uman. Mai .. sentimental.

E clar c-o iubesc. Am iubit-o tot timpul! Mă gândesc cu o vagă neliniște că, într-o zi, cineva, cumva, va apărea pe insula noastră. Va fi orice: o ambarcațiune, o șalupă, o barcă… ceva.

Pentru Eva, asta va însemna viață, hoteluri de cinci stele și mâncare bună. Pentru mine, va însemna viață, de asemenea. Dar ce va însemna pentru… noi?

Vreau și nu prea vreau să plecăm de aici. Poate că e o tâmpenie, dar presimt că, după ce vom pleca de aici, acel „noi” va dispărea.

-În ziua accea, nu va mai fi niciun „noi”! șoptesc. Totul se va termina. Facă-se voia Lui!

Spuneam în primele rânduri că aveam așteptări mai mari de la aceste două volume. Posibil să mă fi înșelat și de fapt să fi avut așteptări mai mari chiar de la Tiberiu. Credeam că după tragedia cu Irina, va renunța să-și mai bată joc de femei, se va maturiza și va fi bărbat. Aș vrea să cred că Eva va fi cea care îl va schimba, deși apare întrebarea care s-ar putea să fie pe buzele multor femei poate fi schimbat un bărbat?  

12 Comentarii

      1. Eu lucrez la editarea volumului 5 și DEJA simt nevoia să-l omor.
        Din păcate, personajul mi-a scăpat complet din mână.
        Am încercat să-l omor prin volumul 6, dar nu mi-a ieșit (în fine, nu vreau să dau spoilere).
        Am și intervenit, am discutat față în față cu el… dar tot nimic! (Da, am devenit personajul propriei mele cărți, ceea ce mi se pare halucinant.)

        Anunț pentru pentru toți cititorii mei :
        Nu încercați să aruncați cu ouă stricate în mine! Nu sunt vinovat pentru ce se petrece în carte! Nu port nicio vină!

        Răspunde
  1. Călătorule, hai că există o şansă. Nu se poate să nu existe o femeie, una singură, care să-l trezească şi să le răzbune pe toate celelalte. Dacă mai există un strop de dreptate-n lumea asta crudă (intră aici şi lumea cărţilor) e obligatoriu să se întâmple asta. Dacă nu, facem cumva să-l înduplecăm pe autor să ne pună o vorbă bună la Tiberiu, să se lase măcar puţin schingiuit de o fată. Măcar într-un rând din carte. 😀

    Răspunde
  2. @Călător prin viață

    … m-ai făcut curioasă.

    Nu-ți imaginezi cât de curios sunt eu (volumul 7 e scris doar pe jumătate).

    @Poteci de dor

    Nu se poate să nu existe o femeie, una singură, care […] să le răzbune pe toate celelalte.

    Iisuse! Ești cumva clarvăzătoare sau telepată?

    Oh, gata, am înțeles… mi-ai hăkerit PC-ul. Ești deja în posesia volumului 5.

    (Uirebit oftează și se apucă să schimbe rapid parolele.)

    Răspunde

Lasă un răspuns