D`ale sufletului

Un fel de articol

Un fel de articol

Anul ăsta parcă nimic n-a fost cum trebuie și l-am simțit ca fiind extrem de apăsător, de greu și singuratic. Până și Crăciunul mi s-a părut cumva palid deși la o primă vedere n-ai zice c-a fost așa. După extrem de mulți ani de relație cu al meu, au reușit și părinții noștri să se întâlnească și cunoască (exceptând o întâlnire ca-n filmele cu proști, când s-a întâmplat să vizităm același supermarket și am dat ochii unii cu alții în parcare – ceea ce mi s-a părut nasol tare). Și totuși am simțit că ceva lipsește, că s-a deplasat o piesă din puzzle și s-a cam dus și farmecul său …

După Crăciun, pe 26, am decis să vizităm luminile Bucureștiului, așa că am plecat dis de dimineață împreună cu unchi-miu și mătușica. Drumul până la capitală a fost plictisitor. Ei și-au petrecut mai bine de jumătate din drum cu ochii în telefon, pe străzile feisbucului, al meu era cu ochii la drum și soră-mea atentă la casele pe lângă care treceam. După câteva încercări eșuate de a menține comunicarea cu cei dintâi am lăsat-o moartă și mi-am lăsat privirea pe geam. Am ajuns în București pe la 10 și un pic și ne-am plimbat prin Cișmigiu. Apoi, pentru prima oară în viața mea, am mers cu metroul. Mai bine zis ne-am plimbat dintr-un punct în altul, fără logică, fără destinație. Pentru mine, asta a fost salvarea zilei. Mi-a plăcut maxim și cred că aș fi putut „sări” dintr-un metrou în altul întreaga zi. Chiar mi-a părut bine că ne-am luat abonament pentro o zi.

Luminile Bucureștiului nu m-au impresionat. Ba chiar mi s-au părut sărăcăcioase. Probabil că mă așteptam la altceva, ca de obicei.  Am rămas cu un gust de dezamăgire și mi-a părut extrem de rău că nu ne-am respectat tradiția de a merge la Brașov. Orașul ăla are ceva al lui, are suflet, are tradiție. Îl simt altfel.

Am vizitat Târgul de Crăciun din Piața Constituției. Multe chestii expuse la vânzare, multă mâncare, prețuri prea piperate. Oameni puhoi. Abia aveam loc să ne mișcăm, mai ceva ca într-un furnicar. Cozi infernale pe la tarabe, zero șanse ca vreo poză să iasă decent, dacă ar fi să aleg acum, nu m-aș mai întoarce acolo niciodată. Mie una mi s-a părut groaznic.  Tot la Târgul de Crăciun am mâncat pentru prima oară castane coapte. Sunt demențiale! Sincer, fara metrou şi fără castane ar fi fost o zi – eșec. Și totuși am rămas dezamăgită.

Drumul spre casă a fost și mai plictisitor. Oboseala și-a spus cuvântul așa că până acasă mi-am ascultat gândurile. Am simțit răceală și singurătate. Falsitate. Dorința de a părea ceea ce nu ești. Dar zilele au trecut și eu mă simt din ce în ce mai prost. S-a mai dus un an, au mai rămas cine știe câți din cine știe ce ne mai așteaptă. E pentru prima oară când nu am așteptat noaptea de Revelion. Ba chiar m-am gândit cu groază la faptul că se mai duce un an. Un an care a fost cum a fost … plin de remușcări, de lacrimi, de nopți îmbrăcate-n gânduri.

Se pare că Revelionul ăsta a fost motiv de bucurie pentru multe, care se pare că merită să fie fericite. M-am săturat să văd postate numai poze cu „am spus da”, așa că încă un motiv în plus să renunț la feisbuc.  Pentru mine n-a fost decât ceva ce nu voiam să vină …

Cred că am reușit să fac din articolul ăsta o ciorbă de chestii. Nu se voia a fi așa, dar cam așa e în capul meu. Gândurile nu stau la coadă …

 

12 Comentarii

  1. Nu am gustat pana acum castane prajite, dar mi le recomanda toata lumea!!! Trebuie sa le incerc! 😀 Sper ca noul an ce abia a sosit sa fie unul bun, astfel incat la sfarsitul lui sa ai ce povesti…numai de bine 🙂

    Răspunde
  2. Un 2017 cu multa liniste sufleteasca si zile binecuvantate !!!
    … cat despre castane, eu un sunt FAN 🙂 imi plac si coapte dar imi place piureul de castane ( facut in casa dupa reteta mamei ) cu frisca deasupra … 🙂

    Răspunde
  3. Unele lucruri le-am facut si noi altfel. Nu am impodobit brad, nu am stat pe balcon sa vedem toate artificiile la miez de noapte, nu am luat catelul in brate atunci cand ne-am spus dorintele pentru anul nou… Si am mai remarcat ca am doar doua dorinte: sa fim sanatosi si intelepti. Am imbatranit, clar.
    Zile frumoase!

    Răspunde

Lasă un răspuns