Cărți

1Q84 murakamiTitlu: 1Q84 volum 3

An aparitie: 2012

Autor: Haruki Murakami

Editura: POLIROM

Nr. pagini: 432

Volumul 3 din 1Q84 de Haruki Murakami a fost mai mult un roman polițist. Multe detalii, extrem de multe, poate chiar puțin exagerat. Mi s-a părut că cea mai mare parte din roman o ocupă Ushikawa, un individ angajat de oamenii Liderului să o găsească pe Aomame. Se întâmplă lucruri ciudate. Aomame simte că în seara în care l-a omorât pe Lider (vezi aici volum 2) a rămas însărcinată și știe sigur că este copilul lui Tengo (deși practic cei doi nu s-au găsit și ea nu a avut relații sexuale cu nimeni de ceva timp).

Tengo este nevoit să plece din nou din oraș, pentru că tatăl său decedase, timp în care Fukaeri dispare iar, lăsând doar un bilet în care scrie că trebuie să plece, pentru că „suntem priviți”. Murakami s-a jucat mult cu metamorfoza personajelor. Mama lui Tengo (ucisă prin strangulare când el avea mai puțin de 2 ani) are să reapară sub forma unei asistente ce are grijă de tatăl lui Tengo. Acesta ( în tinerețe recuperator de taxe NHK) deși se află în comă, reușește cumva să apară la ușa lui Aomame, insistând ca aceasta să plătească taxa pentru televizor. Citește mai mult…

Întâmplări

Constatări de ora 7

Nici n-am deschis bine ochii că îmi bâzie telefonul. Îl iau și încerc să descifrez ce vrea de la mine la șase și un pic  dimineața. E o notificare de la aplicația de mesaje care mă anunță că a apărut o nouă temă. Una roșie, cu inimioare. Multe inimioare. Adorm la loc până când, 10 minute mai tâziu, bâzâie iar. Deschid ochii, las să-mi scape o înjurătură și deschifrez alt mesaj. Vodafonu’ mă anunță că azi am net gratis. Mulțumesc, dar n-am nevoie. Eu de somn am nevoie, că azi noapte era două și eu eram cu ochii pe tavan și puteam să jur că aud câinele sforăind pe scări.

N-am mai apucat să îmi regăsesc locul pe pernă, să nu fie nici prea sus, nici prea tare, nici prea moale, nici la jumatea patului, dar nici la margine de tot, că începe să-i sune alarma soră-mii. Citește mai mult…

Cărți

1Q84  Haruki MurakamiTitlu: 1Q84 volumul 2

Autor: Haruki Murakami

An aparitie: 2012

Editura: POLIROM

Nr. pagini: 356

În volumul 2 al romanului 1Q84 de Haruki Murakami (pentru volumul 1 click aici) unele lucrurile devin mai clare, dar parcă în același timp misterul se adâncește. Știu că sună contradictoriu, dar așa am simțit.  Aomame este înștiințată de Doamna că misiunea ei se apropie. Urma să se vadă cu Liderul într-o cameră de hotel, unde avea să facă stretching (mișcări care solicită grupele de mușchi). Trebuia să fie foarte atentă, pentru că acesta era păzit. După această ultimă misiune, Aomame avea să devină alt om, cu altă identitate și altă viață. Doamna aranja totul ca Aomame să nu pățească nimic.

Când ziua cu pricina a sosit, femeia a fost condusă în camera hotelului de către cei doi paznici. I se spusese că orice aude și vede să rămână între ei, pentru că Liderul este un om sacru și așa trebuie să rămână. Când a pătruns în cameră, domnea întunericul. Pe pat se distingea o siluetă de bărbat. Câteva minute omul nu s-a mișcat și nu a scos niciun sunet. Abia apoi a părut să se trezească și a rămas singur cu Aomame. Și-au început exercițiile. Aomame îi punea în mișcare mușchii, iar bărbatul îi povestea ce îl doare. Suferea de o boală a retinei care îl împiedica să suporte lumina. După cum simțea el, curând avea să orbească.  De mulți ani o altă boală nu-l lăsa să trăiască liber. Citește mai mult…

Cărți

1q84 Haruki MurakamiTitlu: 1Q84 volumul 1
An aparitie: 2011
Autor: Haruki Murakami
Editura: POLIROM
Nr. pagini: 400

Nici nu știu cum să vorbesc despre romanul ăsta. E revoltător de fascinant!!! Cred că ar trebui să fie lectură obligatorie de citit într-o viață. Am simțit nevoia să povestesc pe larg ce se întâmplă – nu știu de ce, dar prea tare mi-a plăcut ca să țin doar pentru mine.

Pe întreg parcursul primului volum 1Q84 avem două planuri (tipic pentru Murakami, din câte văd), fără vreo legătură, fără să ne dea ceva de bănuit la început cum s-ar intersecta acestea. În deschidere avem imaginea interiorului unui taxi, Aomame fiind pe bancheta din spate. Taxiul este blocat în trafic iar timpul o presează pe femeie. Are o întâlnire extrem de importantă, unde nu are voie să întârzie nicio secundă, așa că după ce plătește taximetristului alege să coboare de pe autostradă folosind o scară de urgență.

Aomame este o femeie extrem de interesantă. Are 30 de ani și este nemulumită de sânii săi mici și inegali. Este instructor la o sală de gimnastică și asasin. Până la vârsta de 26 de ani fusese virgină și nu avusese niciun prieten. Inima ei aparținea unui bărbat pe care îl cunoscuse de mult, pe când aveau 10 ani și erau colegi. Avusese curajul să îl ia de mână, însă fără să-i spună nimic. De atunci nu se mai văzuseră și nici nu avea de gând să-l caute, deși îl iubea. Aomame credea că soarta i-l va scoate în cale fără să intervină ea. Trebuia doar să aibă răbdare. Citește mai mult…

Plăceri nevinovate

reteta ciocolata de casaCând eram eu mică mică, ai mei primeau lapte praf mereu de la serviciu. Și pentru că nu prea aveam ce face cu el, mama ne făcea mereu ciocolată de casă. Nu am să uit niciodată cum așteptam cuminți să o taie și chiar dacă de multe ori nu se întărea îndeajuns și ne mai moscoleam pe degete sau trebuia să o mâncăm cu lingurița, pentru noi nu conta. Ne descurcam cum puteam mai bine și nu ne păsa prea tare, pentru că se mânca oricum.

Au trecut câțiva ani de atunci și parcă și ciocolata de casă a rămas undeva în urmă. Am mai cumpărat eu „batonul copilăriei” din comerț, dar gustul e undeva pe lângă, nu-l atinge și nici nu provoacă amintiri. Și pentru că dorul era mare și dorința de a încerca să o fac eu și mai mare m-am conformat. Am făcut-o de 3 ori în vreo două săptămâni. Prima dată nu mi s-a închegat și s-a mâncat cu lingurița. A doua oară a ieșit perfectă, iar a treia oară (adică acum) este de două ori perfectă! :)) Da, știu, mă laud, dar chiar sunt mândră de cum a ieșit!  Citește mai mult…

Cărți

În noapte – Haruki Murakami – recenzie

Titlu: În noapte
Autor: Haruki Murakami
Editura: Polirom
Anul apariției: 2013

L-am descoperit pe Haruki Murakami odată cu Cronica păsării-arc  și de atunci trebuie să recunosc că mi-am dorit pe ascuns să-i devorez toate romanele. Am citit „În noapte”  chiar noaptea, pe telefon și  mi-a fost destul de greu, cred că mi-a luat vreo 3 ore și ceva. Nu am citit niciodată un pdf, din simplul motiv că nu îmi place să citesc pe laptop sau altceva. Însă de data asta am făcut o excepție (de fapt două, pentru că m-am apucat și de 1Q84 și sunt trei volume, deci merge și mai greu cititul) pentru că aveam chef să-l citesc pe Murakami.  Citește mai mult…

Întâmplări

Când munca noastră nu-i a noastră …

De când am creat categoria Plăceri nevinovate, stau tot mai mult în bucătărie. Și pentru că vreau să măresc  numărul rețetelor, încerc pe cât pot să descopăr altele noi, dar asta nu înseamnă că nu le refac pe cele încercate deja … mai răruț, dar le refac. Într-un caiet mă așteptă deja un tenculeț de notițe și într-un folder pe desktop așteaptă cuminți câteva zeci de poze ce urmează a fi editate și puse frumușel în articole.

Nu aș putea să public o rețetă niciodată, dacă nu aș încerca-o sau dacă nu aș avea poze. În caietul mamei sunt o groază de prăjituri pe care le făcea înainte și care știu sigur că sunt bune, dar pentru că nu le-am refăcut EU și nu le-am pozat aleg să le las acolo. Câteodată atunci când fac ceva după o anumită rețetă, se întâmplă să mai fiu nevoită să adaug făină, sau constat că e prea mult zahăr și că produsul final e prea dulce, sau că nu știu nu îmi place mie ceva. Îmi notez modificările și încerc să refac rețeta cât se poate de repede ca să fiu sigură că sunt mulțumită. Citește mai mult…

Cărți

This or That Book Tag

M-am bucurat enorm când am văzut că am fost nominalizată pe străduța de iluzii să preiau leapșa, pentru că mie chiar îmi plac lepșele și asta e chiar faină. Tocmai de aceea m-am conformat și am adunat frumușel răspunsurile mele în acest articol. Am vrut să răspund chiar astăzi, ca să fie încă proaspătă treaba. Bine și mai e și nerăbdarea cu care m-a înzestrat natura și care nu-mi dă pace, mai ales când simte că mi-am pus în gând ceva. Așadar , să începem. A… și apropo, dacă simțiti nevoia să răspundeți la întrebări în timp ce citiți, nu ezitați să lăsați răspunsurile în comentarii. Citește mai mult…

D`ale sufletului

Mai știi când …?

Mai știi când colecționam clipe? Tu mi le prindeai, iar eu le înveleam în petale de zambilă – mult prea divină floare și le așezam în taină în spatele cărților, în biblioteca veche, ascunse după umerii a sute de vieți, a sute de personaje nemuritoare. Credeam că vor lua măcar puțin din eternitatea lor și că vor prinde aripi de fluturi visători. Credeam că vor rămâne tăinuite acolo până ce două mâini tremurânde de prea multă bătrânețe le vor afla și vor hrăni cu ele suflete. Foste suflete tinere, învelite-n magia clipelor lăsate-n trecut.

Mai știi când număram stele, în leagănul bătrân din curte? Ai spune că știi și că leagănul nu e deloc bătrân, dar tu nu-i cunoști amintirile, câte lacrimi a șters cu umăru-i prea rece și incomod, câte promisiuni și vise a mângâiat și poate cât de mult și-a dorit să aibă suflare, să-mi aline singurătatea. Citește mai mult…

Diverse

Cum ați ajuns pe blogul meu

Nu prea înțeleg de ce se zgârcește nenea WordPress și nu vrea nici în ruptul capului să ne arate și nouă ce caută oamenii de ajung pe blogurile noastre. Ce ar avea de pierdut dacă ar face-o? Eu recunosc că am de partea mea Search Console (nu mă întrebați ce e, tot ce știu e  că îmi arată niște alea care cică sunt interesante și importante pentru cine știe să le citească – așa zice al meu) care îmi arată ceva mai mult decât zgârcenia de WP. Așadar cei ce au ajuns pe cărările mele se împart în mai multe categorii, după cum urmează: Citește mai mult…