SuperBlog

Boacăne strumpfești din copilăria unui savant începător

Nu am fost un copil prea cuminte când eram mică. Pe lângă faptul că nu voiam să stau la grădiniță sub nicio formă, hoinăream pe câmpuri și pe de-a lungul șuvoiului de apă, după te miri ce flori, pietre sau alte prostii. Bineînțeles că ai mei nici nu bănuiau pe unde-mi umblau mie piciorușele, pentru că dacă ar fi știut că la șapte ani copilul lor coboară pe-o potecă abruptă ca să ajungă la gârlă, unde țiganii se simțeau ca la ei acasă, unde erau cai* și alte animale ușor de enervat, de pășteau iarba din zonă și unde pur și simplu existau găuri în apă care te puteau înghiți, probabil aș fi fost pedepsită și acum.

Aveam colecții întregi de doape de la sticlele de bere, pe care le turteam și păstram în cutii, de pietre cu forme ciudate și diverse culori (luate de pe malul gârlei, normal) și de flori pe care le strângeam în ierbar. Mai târziu părăsisem aceste „comori” și mă credeam savant. Aveam laboratorul meu, amenajat din niște pietroaie mari, cu ustensile de ultimă generație: oglinda mamei, penseta, o lupă și-o farfurie. Citește mai mult…

Diverse

servetel caroliLuni. Prea dimineață pentru gustul meu. N-am apucat nici măcar să-mi beau cafeaua, că a și trebuit să plec să-mi duc odrasla la școală. Nu știu cum se aliniaseră astrele în dimineața aia, dar cert e că am prins toate semafoarele pe roșu iar la fiecare trecere de pietoni se găsea cineva care să traverseze. Un drum obișnuit de 12 minute s-a transformat într-un adevărat calvar de vreo 25 de minute.

– Hei, Roxana!, aud o voce din spate. Dă Doamne să nu fie Mirela, te roooog! Ultima oară am stat cu femeia asta de vorba o oră. Și nu m-ar fi deranjat dacă nu eram în parcarea școlii … îmi zic în gând  și mă întorc .

– Aaaa, bunăăă, zic și parcă simt cum mi se scurge zâmbetul de pe față. Ai venit cu Alex?

– L-am adus, da. Azi abia a vrut să se trezească. Copil mai leneș ca al meu nu cred că există. Cred că seamănă cu taică-su. Dar tu ce mai faci? Cum ești azi?

– Sunt după-amiază la muncă. Mă gândeam să trec pe la supermarket. De fapt știi, mă cam grăbesc …

– Aaa, păi și eu tot la supermarket merg. Ce bine că mergem împreună.. Poate după aia vii la mine să-ți arăt noua mea mobilă de bucătărie.

– Ăăă, ok, hai urcă-te în dreapta. Citește mai mult…

SuperBlog

Poienița cu flori – afacerea mea de suflet

Când eram mică alergam toată ziua pe câmpuri pline de flori. Nu ne găseai la desene animate sau în fața jocului pe televizor (vi-l mai amintiți?), ci de dimineața și până ne mai strigau părinții să mergem la masă, ca apoi să ne reîntoarcem, ne petreceam timpul pe Poieniță.  Nu știu de ce au numit-o așa, pentru că nu e în nicio pădure, nici măcar la margine de pădure, dar știu că multe generații și-au purtat pașii pe acolo. Iarna era distracție maximă în Poienița noastră, care se transforma într-un derdeluș fabulos, unde ne strângeam cu mic cu mare, cu sănii, celofane chiar și cu ligheane de plastic.

Vara devenea raiul pe pământ. Margarete, albăstrele, salvie, o multitudine de culori ce îmbrăcau verdele crud al ierbii. Era locul meu preferat, printre acele flori minunate, unde mișunau zeci de fluturi și unde mirosea a copilărie.

Trecut-au mulți ani de atunci și poienița din copilărie s-a transformat în Poienița cu flori, o florărie superbă, cu multe soiuri de flori, ai cărei proprietari eram eu și soțul meu, Marius. Am vrut să-mi aduc bucuriile copilăriei într-un loc de poveste, un loc magic, de unde oamenii să plece cu zâmbetul pe buze.  Citește mai mult…

Plăceri nevinovate

reteta cookies, fursecuri cu ciocolataNu știu cum se face că în toate weekendurile parcă soarele își ia vacanță. Toată săptămâna-i sus, în schimb cum vine sâmbătă și duminică își face valiza și o tulește. Unde? Doar el știe. Sau poate o fi pe la voi? Hmmm… dacă vă dau un fursec cu ciocolată îmi dați o rază de lumină? Sau mai bine, nu vreți să facem ceva bun? N-avem nevoie de soare, doar de voie bună și chef de copt.

Așa că astăzi vin cu o rețetă de cookies sau fursecuri cu ciocolată sau cum s-or numi. Rețeta în sine este una extrem de ușoară, doar că necesită puțină răbdare la modelat și la tăiat ciocolata în bucățele micuțe micuțe. Dar am văzut că acum se găsesc tot felul de chestii care vin în ajutor în bucătărie, cum ar fi fulgi de ciocolată (cred că așa se numesc), cărora nu trebuie să le mai faceți nimic, decât să îi folosiți.

De fiecare dată eu am făcut câte o porție jumătate sau chiar dublă de cookies. Se păstrează perfect mai multe zile (dacă mai apucă) și sunt un desert ideal pentru iubitorii de ciocolată. Citește mai mult…

SuperBlog

O surpriză nisipoasă

10 iulie, ora 08:02

În această dimineață soțul a intrat pe ușă cu un buchet de flori și cu un zâmbet larg și luminos. M-a strâns în brațe și mi-a șoptit la ureche că are o surpriză. Cine se aștepta tocmai la o vacanță la mare? L-am întrebat daca vorbește serios, dacă e nebun, dacă nu știa că nu putem pleca, pentru că cei doi copii aveau un program bine stabilit pentru acea perioadă. Nu mi-a spus nimic, doar mi-a zâmbit

ora 8:45

Iată-mă scriind de pe bancheta din dreapta a mașinii. În spate cei doi copii radiază de bucurie că îi așteptă o mini vacanță la mare. Sufletul meu radiază și el, cu toate că nu i-am arătat asta soțului. Nu mă așteptam la așa o surpriză. Când am ieșit din cameră, pe hol mă așteptau cei doi pitici cu bagajele gata făcute, îmbrăcați hazliu în costume hawaiene. Totul era pregătit. Aveam bagajele făcute, mâncare pentru drum, chiar și cazarea la hotel era aranjată. Mă simt ca un musafir în această vacanță. Citește mai mult…

SuperBlog

Google Translate te încurcă, Swiss Solutions te descurcă!

İyi akşamlar,

Biz diğer gece hakkında konuştuk sorunu çözüldü, ben Nisan ayında toplantıda benim katılımını teyit etmektedir. Ben 12 İstanbul ulaşmak ve yardıma ihtiyacım var. Havaalanında karşılanması için organize edin.

Ben komite üyelerini göreceksiniz belge sunumu eklemek görebilirsiniz.

Saygılarımızla,

Vlad.

(Bună seara,

Întrucât am rezolvat problema despre care am vorbit acum câteva seri, confirm participarea mea la ședința din aprilie. Voi ajunge la Istanbul pe data de 12 și aș avea nevoie de ajutor să ajung la hotel. Vă rog să aranjați să fiu așteptat la aeroport.

Mai jos atașez documentul cu prezentarea pe care o vor vedea  membrii comisiei. Citește mai mult…

SuperBlog

Misiunea secretă a Agentului Certificat Energetic

Anul 2069. Președintele Honolulu* este pus sub urmărire de către Organizația Trupelor Speciale de Urmărire a Președinților. Nimeni nu știe de ce, dar umblă un zvon cum că ar fi plecat de la supermarket fără să dea interviuri reporterilor care îl așteptau în parcare. Ce? N-ați mai văzut un președinte la supermarket? Președintele Honolulu își face piața singur, merge la benzinărie tot singur, ba chiar își face și pârtie tot singur, e un super-președinte! Din această cauză Organizația Trupelor Speciale consideră că nu se încadrează în tiparul unui președinte serios, așa că l-au pus sub urmărire pentru a-l demite.

Desigur că domnul Honolulu are și o mână dreaptă, pe Sir Gângăveală*, un om scurt, cu chelie și mustață. Ai crede că nu are mai mult de 30 de ani, dar adevărul e că au trecut 30 de ani de când împlinise 30. Citește mai mult…

SuperBlog

În acea seară parcă totul lucra împotriva mea. Îmi agățasem haina în ușa autobuzului în drum spre cafeneaua la care lucram, apoi când eram la distanță de două străzi se pornise o ploaie care mi-a șters și ultimul zâmbet de pe chip și colac peste pupăză, tot în acea seară am fost concediat. Era a treia oară când întârziam, deși primisem avertisment. M-am simțit pierdut. Îmi era rușine să mă întorc acasă, mi-era rușine de ce o să zică sora mea cu care locuiam de când ne-au murit părinții.

Am părăsit localul încercând să evit privirile clienților părtași la țipetele șefului. Am hoinărit ore în șir până când am început să simt răcoarea nopții târzii. Aveam nevoie de o cafea. La Iulia era singurul local deschis la ora aia și nu aveam de mers decât trei străzi.

20 de minute mai târziu, îmi limpezeam gândurile cu cea mai fierbinte cafea, ascultând Frank Sinatra pe fundal.

-Domnule, vă rog să mergeți la o masă din sala alăturată, la secțiunea începători, apăru de nicăieri o tipă îmbrăcată în negru.

-Pardon!? cu mine vorbiți? Cred că este o greșeală. Eu doar îmi beam cafeaua liniștit. Citește mai mult…